Comuna Bogdana este localizată în partea central vestică a judeţului Vaslui, la o distanţă rutieră de 24 km sud-vest de municipiul Vaslui şi la 64 km de municipiul Bârlad.
Repartiţia şi evoluţia în teritoriu a reţelei de localităţi, în ansamblu, este rezultatul unui complex de condiţii naturale și social economice care s-au manifestat în diferite etape istorice.
Satele componente ale comunei se întind pe cele mai înalte dealuri ale judeţului şi poartă nume vechi ce trădează originea răzeşească a oamenilor acestor locuri.
Satul Bogdana, veche așezare răzăşeasca, datează din sec al XV-lea, sub vechea denumire de Zvasteleşti. Într-un document de la Stefan cel Mare, din 20 octombrie 1468, se menționează învoiala dintre Toader Zvasteala (de la care derivă numele satului) și surorile lui "ca primul să iee satul Zvastelesti, iară cele de al doilea satul Sarbanesti, ambele pe Bogdana". În jurul acestei asezări au mai existat sate ca Horjăștii, Sărbănesti etc., în prezent dispărute. Din localitățile actuale satul Suceveni datează din sec XVIII, Fântâna Blănarului din 1830, Similișoara din 1845, Lacul Babei din 1880.
Satele Lacul Babei, Suceveni, Verdeș, Găvanu, Similişoara şi Fântâna Blănarului sunt de data mai recentă dar păstrează tradiţii ale oamenilor liberi din aceste locuri. Cele mai izolate comunităţi ale comunei Bogdana trăiesc în satele Găvanu şi Similişoara.
Biserica de lemn şi vălătuci "Schimbarea la Faţă", din satul Similişoara este monument istoric de importanţă locală şi este datată 1841 - 1846.
Aşezarea geografică
Comuna Bogdana cu o suprafaţă de 4951ha, este localizată în partea central vestică a judeţului Vaslui, la o distanţă rutieră de 35 km de municipiul reşedinţă de judeţ şi la 64 km de municipiul Bârlad.
Comuna Bogdana se învecinează la N cu comuna Puşcaşi, la S cu comuna Bogdăniţa, la SE cu comuna Bogdăneşti, la E cu comuna Lipovăţ, la SV cu comuna Alexandru Vlahuţă la V cu comuna Poieneşti.
Comuna are în componenta sa următoarele sate: Bogdana, reşedinţă de comună, Arşiţa, Fântâna Blănarului, Găvanu, Lacu Babei, Similişoara, Suceveni şi Verdeş.
Geologie
Din punct de vedere geologic, teritoriul comunei Bogdana aparţine Platformei Bârladului, subunitatea Colinele Tutovei.
Zona, reprezentând o porţiune a Platformei Moldoveneşti, este caracterizată prin prăbuşirea la adâncime a fundamentului, a cărui natură nu este cunoscută, acesta nefiind surprins până acum în foraje. Se presupune a fi alcătuit din formaţiuni cristalofiliene şi magmatite.
Fundamentul Podişului Moldovei este acoperit integral de o stivă de depozite sedimentare, mai groasă in această zonă. În cadrul acestei cuverturi s-au putut deosebi mai multe cicluri de sedimentare: ciclul vendian superior-devonian, ciclul permian-triasic, ciclul jurasic-eocen şi ciclul badenian-pleisocen. Fiecare ciclu a fost rezultatul unei mari transgresiuni marine, iar între acestea s-au intercalat perioade de exondare, când relieful a evoluat subaerian. Dintre toate depozitele cuverturii sedimentare, la suprafaţǎ nu apar decât cele din ultimul ciclu, badenian-pleistocen. Sedimentarul acestui ciclu se dispune de la nord-nord-vestul spre sud-sud-estul Podişului Moldovei în fâşii mai mult sau mai puţin paralele, în conformitate cu retragerea succesivǎ a apelor marine (ulterior lacustre), determinatǎ de ridicarea treptatǎ şi inegalǎ a podişului, mai întâi în NNV şi apoi în SSE.
Cele mai noi formaţiuni sedimentare din Platforma Bârladului aparţin ciclului badenian superior-romanian (nisipuri, argile) şi cuaternarului (siltite, Podu Pietrişuri), acestea din urmă fiind caracteristice unor terase ce însoţesc arterele hidrografice ce strabat această platformă.
Predominarea faciesului nisipos a favorizat adancimea usoara a retelei hidroghrafice si inaintarea accentuata spre amonte a obarsiilor. Acest lucru este pus in evidenta de prezenta unei culmi tranversale, masive cu directia vest - est, situata in sectorul nordic (Culmea Racovei) in care isi au originea toti afluentii consecventi ai Barladului ce brazdeaza regiunea. Din aceasta se desprind toate celelalte culmi orientate nord - sud care alcatuiesc ansamblul coordonat al colinelor Tutovei.
Relieful
Comuna Bogdana se găseşte în Podişul Central Moldovenesc, încadrându-se în subunitatea acestuia denumită Colinele Tutovei. Privite în ansamblu, Colinele Tutovei, se prezintă fragmentate sub formă de dealuri înalte cu platforme largi la părţile superioare.
Din punct de vedere al formelor de relief în comuna Bogdana intâlnim: dealuri, lunci, culmi, versanti uniformi, versanti neuniformi, carari de vite, microculmi de versanti, vai înguste si adanci, văi largi, vâlcele, ogase, ravene, si sesuri aluviale.
Trăsătura esenţială a acestui relief colinar o constituie interfluviile înguste, alungite pe direcţia NV-SE, separate de văi paralele cu versanţi abrupţi afectaţi de puternice procese de eroziune, şiroiri, râpe, alunecări de teren.
Colinele prezintă înălţimi maxime de 445 metri în dealul Blănaru, iar minima de 195 m în şesul pârâului Bogdana, în aval de satul Bogdana; adâncimea fragmentării variază între 200-250 m, iar orientarea versanţilor este predominant E - V. Relieful structural este tipic de monoclin, cu interfluvii prelungi şi cu lungimi ce variază între 50 - 100 km.
Versantii, culmile interfluviale mai inclinate sunt afectate de procese de eroziune de suprafata si in adancime.
Resursele naturale
Resursele pe care se bazează poţentialul economic al comunei sunt numai resurse proprii (terenuri arabile, păşuni, fâneţe, păduri, produse animaliere şi vegetale).
Resursele de sol - se observă separarea a numeroase categorii detaliate de sol, care se deosebesc distinct prin proprietăţile lor, capacitatea productivă şi măsurile de menţinere şi sporire a fertilităţii. Pe teritoriul comunei se găsesc soluri din categoria solurilor cu potenţial ridicat de fertilitate. Acestea sunt reprezentate de: cernoziomuri, preluvosoluri incluse în clasa Luvisolurilor, şi aluviosoluri incluse în clasa Protisolurilor.
Fondul forestier - reprezintă în primul rând o valoare ecologică, iar în al doilea rând constituie o valoare economică, prin masa lemnoasă ce poate fi exploatată. Pădurea are un rol însemnat în reglarea şi menţinerea echilibrului ecologic pe mari suprafeţe. Suprafaţa ocupată de pădure a comunei este de 1200 ha.
Clima
Din punct de vedere climatic, teritoriul comunei Bogdana şi împrejurimile sale se încadrează în tipul climatic temperat - continental cu nuanţe excesive propriu zonelor colinare din sudul Moldovei, caracterizat prin ierni deosebit de reci şi veri foarte fierbinţi şi secetoase.
Iarna temperaturile coboară în această perioadă până la -35˚ C, iar vara până la +39 - 40˚C,temperatura medie anuală este 9,4˚C.
Cantitatea de precipitaţii anuale care cadeste în jur de 600 mm/m2.
Astfel, cele mai mari cantităţi de precipitaţii se înregistrează vara (191 mm), iar cele mai mici iarna (63 mm).
În zona în care se află teritoriul comunei Bogdana direcţia dinspre care bat cel mai frecvent vânturile este direcţia nord, nord- est, nord - vest şi sud - est.
Dinspre nord - est bate Crivăţul, vânt uscat şi secetos, provocând iarna viscole, iar vara furtuni, de cele mai multe ori cu praf.
Dinspre nord - vest bat vânturile aducătoare de precipitaţii (ploaie şi zăpadă). Cele dinspre sud sunt vânturi calde despre care oamenii spun că încălzesc vremea.
Alte fenomene hidrometeorologice care caracterizează clima acestei zone şi influenţează negativ activitatea economică sunt: ceaţa, bruma, chiciura, poleiul, lapoviţa, grindina, care se produc cu intensitate şi durată mai mare pe văile largi. Ceaţa are o frecvenţă mare în sezonul rece, manifestându-se mai ales pe văile râurilor; numărul zilelor cu ceaţă este de aproximativ 30 pe an.
Bruma este un fenomen specific sezonului rece şi se produce cu precădere în lunca văii Tutova; când se produce toamna şi primăvara, are efecte negative asupra vegetaţiei. Brumele timpurii de toamnă şi cele târzii de primăvară aduc serioase pagube culturilor agricole.
Chiciura şi poleiul se formează de obicei în lunile de iarnă, fiind dăunătoare pomilor fructiferi.
Hidrografia
Apele de suprafaţă
Reţeaua hidrografică din acest teritoriu aparţine bazinului hidrografic al râului Siret, subbazinul Bârlaului. Principalele cursuri de apa ce drenează zona sunt pâraieleBogdana, Suceveni şi Similişora.
Sursa de alimentare a retelei hidrografice o constituie precipitatiile, iar cel mai important consumator este evapotranspiratia.
Sursele de suprafata (ploi si zapezi) reprezinta forma principala de alimentare cu apa a retelei hidrografice.
Regimul hidrologic al acestor cursuri are un caracter torenţial cu creşteri de nivele şi debite primăvara la topirea zăpezilor şi vara la ploi torenţiale, şi cu scurgeri minime iarna.
Apele subterane
Pânza de apă freatică se află la diferite adâncimi, astfel pe culmi, platouri şi partea superioară a versanţilor colinari înregistrează adâncimi mai mari de 10m. Pe versanţii colinari, în partea mijlocie şi inferioară a acestora pânza de apă freaţică iese la zi formând mici izvoare captate de ogaşe şi ravene. Alteori apele freatice se găsesc la mică adâncime constituind un pericol de reactivare a alunecărilor.
În lunci pânza de apă freatică se află la adâncimi de 1 - 3m.
Când apa freatică este foarte aproape de suprafaţă se formează soluri mlăştinoase.
Solurile
Solul are ca suport de formare roca sau materialul parental. Acestea influenţează procesul de solificare imprimând solului unele din caracteristicile lui fizice şi chimice.
Natura rocii în corelaţie cu ceilalţi factori pedogenetici influenţează procese ca: bioacumularea, aluvierea, gleizare şi pseudogleizarea, alterare, de eroziune şi alunecări.
Varietatea condiţiilor de pedogeneză au impus existenţa în limitele comunei Bogdana a unui înveliş de soluri diversificat. În bună parte răspândirea solurilor este consecinţa reliefului cu aspectele sale particulare: altitudine, expunere faţă de soare, declivitate, etc.
Din punct de vedere geologic teritoriul comunei se desfăşoară pe depozite argilo nisipoase. În albia majoră a pârâului Bogdana sunt aluviuni argilo-nisipoase de vârstă cuaternară. Pe terase şi pe culmea dealurilor sunt luturi leossoide.
Învelişul de sol este alcătuit în cea mai mare parte din soluri brune şi brune podzolite de pădure şi din soluri cenuşii de pădure.Pe şesuri sunt soluri aluviale.
Din punct de vedere litologic, stratificaţia terenului este uniformă, depozitele cuaternar sarmaţiene au continuitate în zona studiată:
La suprafaţa terenului apare o zonă de sol vegetal, negricios, cu grosime de 1m,
Urmează un strat de praf argilos gălbui, plastic tare, uscat cu grosimea de 3m,
În jurul cotei de -4m un strat de nisipgălbui, de granulaţie mijlocie, de natură calcaroasă, cu apă, în grosime de 8m.
Sub cota -6m nisipul prezintă intercalaţii de pietriş şi bolovăniş cu moluşte fosiliere,
Urmează un strat de argilă mărnoasă cenuşie, plastic tare, fin nisipoasă, în grosime de 4m.
La -16m urmează un strat de nisip prăfos cenuşiu, granulaţie fină, în grosime de 3m,
La -19m sa interceptat un strat de marnă cenuşie, compactă, micacee, cu intercalaţii fine de nisip;
De la -24m la -26m s-a interceptat un nou strat de nisip prăfos, cenuşiu, uniform şi de granulaţie fină.
Sub nisipul cenuşiu fin apare stratul de marnă cenuşie compactă, cu grosime de 3m.
Vegetaţia şi fauna
Fiind asezata in Colinele Tutovei vegetaţia include atât elemente specifice pădurilor central-europene (gorun, fag, stejar) cat si specii floristice caracteristice stepelor si silvostepelor continentale est-europene.
Pădurea acoperă o suprafaţă de 1856 ha, ceea ce reprezintă aproape 37,5% din suprafaţa teritoriului administrativ al comunei.
Etajul pădurilor de foioase ocupă înălţimile de peste 300 m şi este reprezentat prin păduri de foioase în care predomină fagul, gorunul, stejarul, teiul, paltinul şi frasinul.
Din suprafaţa de 1856 ha, 1188 ha se află în proprietate privată şi 668 ha în proprietatea ocolului silvic.
Etajul gorunului(interferat cu cel al stejarului), localizat mai ales pe soluri brune de pădure, e constituit pe culmi din asociaţii forestiere aparţinând Al. Carpicion şi Fagion, iar pe văile mai umede din păduri ale Al. Ulmion (Ord.Fagetalia) constituite în proporţie de 55,2% din specii nordice.
Dintre arbuşti, o participare mai frecventă o are alunul (Corylus avellana), sângerul (Cornus sanguinea), voniceriul (Evonymus europaeus) ş.a.
În cuprinsul acestei subzone, pădurile sunt limitate aproape exclusiv la culmile dealurilor şi apar ca păduri puternic amestecate (şleauri), în cuprinsul cărora, pe lângă gorun - care este dominant pe înălţimi - şi stejar (Quercus robur) - în părţile mai joase - se întâlnesc mult jugastrul (Acer campestre), arţarul, glădişul (Acer tataricum), teiul şi ulmul de câmp (Ulmuscampestris).
În subarboretul acestor păduri se întâlnesc adesea: alunul, sângerul, salba moale, voniceriul, păducelul (Crataegus monogyna), măceşul (Rosa canina), dârmozul (Viburnum lantana),. Dintre plantele ierboase care cresc aici sunt caracteristice gramineele: firuţa de pădure (Poanemoralis), obsiga de pădure (Brachypodium silvaticum), mărgică (Melica uniflora).
Pajiştile
Zona este ocupată cu precădere de pajişti silvostepice. În zona forestieră se găsesc doar câteva mici suprafeţe cu Crysopogonetum grylli, pe soluri cenuşii de pădure. Pe nisipuri nefixate se întâlneşte, rar, Plantaginetum indicae. Cele mai multe sunt afectate atât de avansate degradări ale terenului cât şi ale compoziţiei floristice şi structurii care este uneori ruderalizată prin folosinţa neraţională.
Fauna este una diversă, având aspecte atât celei de stepă (mici rozătoare), cât şi ale celei de pădure.
Fauna pădurilor era mult mai abundentă în trecut, când nu era aşa mult vânată de om. În prezent, din cauza creşterii densităţii populaţiei şi a reducerii suprafeţei ocupată cu păduri, fauna este mult stânjenită în înmulţirea şi răspândirea ei.
Dintre mamifere, erau mai comune: lupul (Canis lupus), vulpea (Vulpes vulpes), mistreţul (Sus scrofa), căprioara (Capreolus capreolus), iepurele (Lepus europaeus), veveriţa (Sciurus vulgaris), bursucul (Meles meles), jderul (Martes martes), dihorul (Putorius putorius), pisica sălbatică (Felis silvestris), diverşi şoareci de pădure etc.
Fauna de stepă şi silvostepă este mai săracă şi mai puţin variată. Mamiferele sunt reprezentate îndeosebi prin rozătoare vătămătoare culturilor, ca: popândăul (Citellus citellus), hârciogul (Cricetus cricetus), căţelul pământului (Spalax sp.) şi numeroşi şoareci de câmp (Microtus arvalis). Aici mai pătrund mai rar şi unele animale din zona de pădure, ca vulpea, lupul, viezurele (bursucul) şi iepurele. Dintre păsările mari, mai specifice sunt prepeliţa (Coturnix coturnix), potârnichea (Perdixperdix), iar dintre păsările mici abundă ciocârlia de câmp (Alauda arvensis), fâsa de câmp (Anthuscampestris), presura (Emberiza aurea), sticletele (Carduelis carduelis), câneparul (Corduelis canabina), inăriţa (Corduelis flammea), cristeiul (Grex crex), răpitorul uliu alb (Circus macrourus), grauri (Sturnus vulgaris), prigorii (Meraps apiaster), vrăbii (Passer domesticus) şi ciori (Corvus sp.).
Caracteristici geotehnice
Tectonica zonei
Din schiţa tectonică a vorlandului carpatic din Moldova (după Săndulescu şi Visarion, 1981) zona de interes este stabilă şi nu produce fenomene geologice care să influenţeze activitatea antropică, studiile geologice evidenţiind uşoare ridicări ale scoarţei. Zona prezintă o structură monoclinală tipic de platformă.
Încadrarea seismică
Din punct de vedere seismic, teritoriul studiat se află în zona de influenţă a cutremurelor de tip moldavic cu hipocentrul în zona Vrancea, la adâncimi de 90 ÷ 150 km.
Conform STAS 11100/1 - 77 corelat cu normativul P 100/07, zona studiată se încadrează în zona seismică B, caracterizată prin:
- acceleraţia terenului ag = 0,24 g
- Tc perioadă de colţ = 0,7sec
- Msk grad de seismicitate asimilat = VIII
Adâncimea de îngheţ
Având în vedere prevederile din STAS 6054/05, adâncimea de îngheţ maximă din zonă este de 1,0 m de la cota terenului natural.
Caracterizarea şi identificarea pământurilor care alcătuiesc terenurile de fundare
a) terenuri normale
b) terenuri dificile
a) Terenurile normale de fundare
Aceste terenuri conţin nisipuri prăfoase, îndesate, cu stratificaţie orizontală, nisipuri argiloase şi prafuri nisipoase cu stratificaţie orizontală, nisipuri argiloase, prafuri nisipoase - argiloase şi argile în condiţiile unei stratificaţii uniforme şi orizontale, prezente pe platou şi în zona de şes în stratificaţie orizontală.
b) Terenurile dificile de fundare
În această grupă sunt incluse pământurile sensibile la umezire (P.S.U.) reprezentate prin argile prăfoase loessoide, prafuri argiloase loessoide şi, mai ales pe versanţi, prafuri nisipoase loessoide, şi pământurile cu umflări şi contracţii mari (P.U.C.M.), în care sunt incluse argilele contractile.
- Terenurile cu pământuri sensibile la umezire (P.S.U.). În marea majoritate a cazurilor, sunt alcătuite din argile prăfoase şi prafuri argiloase loessoide grupa A (tasarea suplimentară la umezire la sarcina 300 KPa 2
