Comuna Bogdana este localizată în partea central vestică a judeţului Vaslui, la o distanţă rutieră de 24 km sud-vest de municipiul Vaslui și la 64 km de municipiul Bârlad.
Repartiţia și evoluţia în teritoriu a reţelei de localităţi, în ansamblu, este rezultatul unui complex de condiţii naturale și social economice care s-au manifestat în diferite etape istorice.
Satele componente ale comunei se întind pe cele mai înalte dealuri ale judeţului și poartă nume vechi ce trădează originea răzeșească a oamenilor acestor locuri.
Satul Bogdana, veche așezare răzășeasca, datează din sec al XV-lea, sub vechea denumire de Zvastelești. Într-un document de la Stefan cel Mare, din 20 octombrie 1468, se menționează învoiala dintre Toader Zvasteala (de la care derivă numele satului) și surorile lui "ca primul să iee satul Zvastelesti, iară cele de al doilea satul Sarbanesti, ambele pe Bogdana". În jurul acestei asezări au mai existat sate ca Horjăștii, Sărbănesti etc., în prezent dispărute. Din localitățile actuale satul Suceveni datează din sec XVIII, Fântâna Blănarului din 1830, Similișoara din 1845, Lacul Babei din 1880.
Satele Lacul Babei, Suceveni, Verdeș, Găvanu, Similișoara și Fântâna Blănarului sunt de data mai recentă dar păstrează tradiţii ale oamenilor liberi din aceste locuri. Cele mai izolate comunităţi ale comunei Bogdana trăiesc în satele Găvanu și Similișoara.
Biserica de lemn și vălătuci "Schimbarea la Faţă", din satul Similișoara este monument istoric de importanţă locală și este datată 1841 - 1846.
Așezarea geografică
Comuna Bogdana cu o suprafaţă de 4951ha, este localizată în partea central vestică a judeţului Vaslui, la o distanţă rutieră de 35 km de municipiul reședinţă de judeţ și la 64 km de municipiul Bârlad.
Comuna Bogdana se învecinează la N cu comuna Pușcași, la S cu comuna Bogdăniţa, la SE cu comuna Bogdănești, la E cu comuna Lipovăţ, la SV cu comuna Alexandru Vlahuţă la V cu comuna Poienești.
Comuna are în componenta sa următoarele sate: Bogdana, reședinţă de comună, Arșiţa, Fântâna Blănarului, Găvanu, Lacu Babei, Similișoara, Suceveni și Verdeș.
Geologie
Din punct de vedere geologic, teritoriul comunei Bogdana aparţine Platformei Bârladului, subunitatea Colinele Tutovei.
Zona, reprezentând o porţiune a Platformei Moldovenești, este caracterizată prin prăbușirea la adâncime a fundamentului, a cărui natură nu este cunoscută, acesta nefiind surprins până acum în foraje. Se presupune a fi alcătuit din formaţiuni cristalofiliene și magmatite.
Fundamentul Podișului Moldovei este acoperit integral de o stivă de depozite sedimentare, mai groasă in această zonă. În cadrul acestei cuverturi s-au putut deosebi mai multe cicluri de sedimentare: ciclul vendian superior-devonian, ciclul permian-triasic, ciclul jurasic-eocen și ciclul badenian-pleisocen. Fiecare ciclu a fost rezultatul unei mari transgresiuni marine, iar între acestea s-au intercalat perioade de exondare, când relieful a evoluat subaerian. Dintre toate depozitele cuverturii sedimentare, la suprafaţǎ nu apar decât cele din ultimul ciclu, badenian-pleistocen. Sedimentarul acestui ciclu se dispune de la nord-nord-vestul spre sud-sud-estul Podișului Moldovei în fâșii mai mult sau mai puţin paralele, în conformitate cu retragerea succesivǎ a apelor marine (ulterior lacustre), determinatǎ de ridicarea treptatǎ și inegalǎ a podișului, mai întâi în NNV și apoi în SSE.
Cele mai noi formaţiuni sedimentare din Platforma Bârladului aparţin ciclului badenian superior-romanian (nisipuri, argile) și cuaternarului (siltite, Podu Pietrișuri), acestea din urmă fiind caracteristice unor terase ce însoţesc arterele hidrografice ce strabat această platformă.
Predominarea faciesului nisipos a favorizat adancimea usoara a retelei hidroghrafice si inaintarea accentuata spre amonte a obarsiilor. Acest lucru este pus in evidenta de prezenta unei culmi tranversale, masive cu directia vest - est, situata in sectorul nordic (Culmea Racovei) in care isi au originea toti afluentii consecventi ai Barladului ce brazdeaza regiunea. Din aceasta se desprind toate celelalte culmi orientate nord - sud care alcatuiesc ansamblul coordonat al colinelor Tutovei.
Relieful
Comuna Bogdana se găsește în Podișul Central Moldovenesc, încadrându-se în subunitatea acestuia denumită Colinele Tutovei. Privite în ansamblu, Colinele Tutovei, se prezintă fragmentate sub formă de dealuri înalte cu platforme largi la părţile superioare.
Din punct de vedere al formelor de relief în comuna Bogdana intâlnim: dealuri, lunci, culmi, versanti uniformi, versanti neuniformi, carari de vite, microculmi de versanti, vai înguste si adanci, văi largi, vâlcele, ogase, ravene, si sesuri aluviale.
Trăsătura esenţială a acestui relief colinar o constituie interfluviile înguste, alungite pe direcţia NV-SE, separate de văi paralele cu versanţi abrupţi afectaţi de puternice procese de eroziune, șiroiri, râpe, alunecări de teren.
Colinele prezintă înălţimi maxime de 445 metri în dealul Blănaru, iar minima de 195 m în șesul pârâului Bogdana, în aval de satul Bogdana; adâncimea fragmentării variază între 200-250 m, iar orientarea versanţilor este predominant E - V. Relieful structural este tipic de monoclin, cu interfluvii prelungi și cu lungimi ce variază între 50 - 100 km.
Versantii, culmile interfluviale mai inclinate sunt afectate de procese de eroziune de suprafata si in adancime.
Resursele naturale
Resursele pe care se bazează poţentialul economic al comunei sunt numai resurse proprii (terenuri arabile, pășuni, fâneţe, păduri, produse animaliere și vegetale).
Resursele de sol - se observă separarea a numeroase categorii detaliate de sol, care se deosebesc distinct prin proprietăţile lor, capacitatea productivă și măsurile de menţinere și sporire a fertilităţii. Pe teritoriul comunei se găsesc soluri din categoria solurilor cu potenţial ridicat de fertilitate. Acestea sunt reprezentate de: cernoziomuri, preluvosoluri incluse în clasa Luvisolurilor, și aluviosoluri incluse în clasa Protisolurilor.
Fondul forestier - reprezintă în primul rând o valoare ecologică, iar în al doilea rând constituie o valoare economică, prin masa lemnoasă ce poate fi exploatată. Pădurea are un rol însemnat în reglarea și menţinerea echilibrului ecologic pe mari suprafeţe. Suprafaţa ocupată de pădure a comunei este de 1200 ha.
Clima
Din punct de vedere climatic, teritoriul comunei Bogdana și împrejurimile sale se încadrează în tipul climatic temperat - continental cu nuanţe excesive propriu zonelor colinare din sudul Moldovei, caracterizat prin ierni deosebit de reci și veri foarte fierbinţi și secetoase.
Iarna temperaturile coboară în această perioadă până la -35˚ C, iar vara până la +39 - 40˚C,temperatura medie anuală este 9,4˚C.
Cantitatea de precipitaţii anuale care cadeste în jur de 600 mm/m2.
Astfel, cele mai mari cantităţi de precipitaţii se înregistrează vara (191 mm), iar cele mai mici iarna (63 mm).
În zona în care se află teritoriul comunei Bogdana direcţia dinspre care bat cel mai frecvent vânturile este direcţia nord, nord- est, nord - vest și sud - est.
Dinspre nord - est bate Crivăţul, vânt uscat și secetos, provocând iarna viscole, iar vara furtuni, de cele mai multe ori cu praf.
Dinspre nord - vest bat vânturile aducătoare de precipitaţii (ploaie și zăpadă). Cele dinspre sud sunt vânturi calde despre care oamenii spun că încălzesc vremea.
Alte fenomene hidrometeorologice care caracterizează clima acestei zone și influenţează negativ activitatea economică sunt: ceaţa, bruma, chiciura, poleiul, lapoviţa, grindina, care se produc cu intensitate și durată mai mare pe văile largi. Ceaţa are o frecvenţă mare în sezonul rece, manifestându-se mai ales pe văile râurilor; numărul zilelor cu ceaţă este de aproximativ 30 pe an.
Bruma este un fenomen specific sezonului rece și se produce cu precădere în lunca văii Tutova; când se produce toamna și primăvara, are efecte negative asupra vegetaţiei. Brumele timpurii de toamnă și cele târzii de primăvară aduc serioase pagube culturilor agricole.
Chiciura și poleiul se formează de obicei în lunile de iarnă, fiind dăunătoare pomilor fructiferi.
Hidrografia
Apele de suprafaţă
Reţeaua hidrografică din acest teritoriu aparţine bazinului hidrografic al râului Siret, subbazinul Bârlaului. Principalele cursuri de apa ce drenează zona sunt pâraieleBogdana, Suceveni și Similișora.
Sursa de alimentare a retelei hidrografice o constituie precipitatiile, iar cel mai important consumator este evapotranspiratia.
Sursele de suprafata (ploi si zapezi) reprezinta forma principala de alimentare cu apa a retelei hidrografice.
Regimul hidrologic al acestor cursuri are un caracter torenţial cu creșteri de nivele și debite primăvara la topirea zăpezilor și vara la ploi torenţiale, și cu scurgeri minime iarna.
Apele subterane
Pânza de apă freatică se află la diferite adâncimi, astfel pe culmi, platouri și partea superioară a versanţilor colinari înregistrează adâncimi mai mari de 10m. Pe versanţii colinari, în partea mijlocie și inferioară a acestora pânza de apă freaţică iese la zi formând mici izvoare captate de ogașe și ravene. Alteori apele freatice se găsesc la mică adâncime constituind un pericol de reactivare a alunecărilor.
În lunci pânza de apă freatică se află la adâncimi de 1 - 3m.
Când apa freatică este foarte aproape de suprafaţă se formează soluri mlăștinoase.
Solurile
Solul are ca suport de formare roca sau materialul parental. Acestea influenţează procesul de solificare imprimând solului unele din caracteristicile lui fizice și chimice.
Natura rocii în corelaţie cu ceilalţi factori pedogenetici influenţează procese ca: bioacumularea, aluvierea, gleizare și pseudogleizarea, alterare, de eroziune și alunecări.
Varietatea condiţiilor de pedogeneză au impus existenţa în limitele comunei Bogdana a unui înveliș de soluri diversificat. În bună parte răspândirea solurilor este consecinţa reliefului cu aspectele sale particulare: altitudine, expunere faţă de soare, declivitate, etc.
Din punct de vedere geologic teritoriul comunei se desfășoară pe depozite argilo nisipoase. În albia majoră a pârâului Bogdana sunt aluviuni argilo-nisipoase de vârstă cuaternară. Pe terase și pe culmea dealurilor sunt luturi leossoide.
Învelișul de sol este alcătuit în cea mai mare parte din soluri brune și brune podzolite de pădure și din soluri cenușii de pădure.Pe șesuri sunt soluri aluviale.
Din punct de vedere litologic, stratificaţia terenului este uniformă, depozitele cuaternar sarmaţiene au continuitate în zona studiată:
La suprafaţa terenului apare o zonă de sol vegetal, negricios, cu grosime de 1m,
Urmează un strat de praf argilos gălbui, plastic tare, uscat cu grosimea de 3m,
În jurul cotei de -4m un strat de nisipgălbui, de granulaţie mijlocie, de natură calcaroasă, cu apă, în grosime de 8m.
Sub cota -6m nisipul prezintă intercalaţii de pietriș și bolovăniș cu moluște fosiliere,
Urmează un strat de argilă mărnoasă cenușie, plastic tare, fin nisipoasă, în grosime de 4m.
La -16m urmează un strat de nisip prăfos cenușiu, granulaţie fină, în grosime de 3m,
La -19m sa interceptat un strat de marnă cenușie, compactă, micacee, cu intercalaţii fine de nisip;
De la -24m la -26m s-a interceptat un nou strat de nisip prăfos, cenușiu, uniform și de granulaţie fină.
Sub nisipul cenușiu fin apare stratul de marnă cenușie compactă, cu grosime de 3m.
Vegetaţia și fauna
Fiind asezata in Colinele Tutovei vegetaţia include atât elemente specifice pădurilor central-europene (gorun, fag, stejar) cat si specii floristice caracteristice stepelor si silvostepelor continentale est-europene.
Pădurea acoperă o suprafaţă de 1856 ha, ceea ce reprezintă aproape 37,5% din suprafaţa teritoriului administrativ al comunei.
Etajul pădurilor de foioase ocupă înălţimile de peste 300 m și este reprezentat prin păduri de foioase în care predomină fagul, gorunul, stejarul, teiul, paltinul și frasinul.
Din suprafaţa de 1856 ha, 1188 ha se află în proprietate privată și 668 ha în proprietatea ocolului silvic.
Etajul gorunului(interferat cu cel al stejarului), localizat mai ales pe soluri brune de pădure, e constituit pe culmi din asociaţii forestiere aparţinând Al. Carpicion și Fagion, iar pe văile mai umede din păduri ale Al. Ulmion (Ord.Fagetalia) constituite în proporţie de 55,2% din specii nordice.
Dintre arbuști, o participare mai frecventă o are alunul (Corylus avellana), sângerul (Cornus sanguinea), voniceriul (Evonymus europaeus) ș.a.
În cuprinsul acestei subzone, pădurile sunt limitate aproape exclusiv la culmile dealurilor și apar ca păduri puternic amestecate (șleauri), în cuprinsul cărora, pe lângă gorun - care este dominant pe înălţimi - și stejar (Quercus robur) - în părţile mai joase - se întâlnesc mult jugastrul (Acer campestre), arţarul, glădișul (Acer tataricum), teiul și ulmul de câmp (Ulmuscampestris).
În subarboretul acestor păduri se întâlnesc adesea: alunul, sângerul, salba moale, voniceriul, păducelul (Crataegus monogyna), măceșul (Rosa canina), dârmozul (Viburnum lantana),. Dintre plantele ierboase care cresc aici sunt caracteristice gramineele: firuţa de pădure (Poanemoralis), obsiga de pădure (Brachypodium silvaticum), mărgică (Melica uniflora).
Pajiștile
Zona este ocupată cu precădere de pajiști silvostepice. În zona forestieră se găsesc doar câteva mici suprafeţe cu Crysopogonetum grylli, pe soluri cenușii de pădure. Pe nisipuri nefixate se întâlnește, rar, Plantaginetum indicae. Cele mai multe sunt afectate atât de avansate degradări ale terenului cât și ale compoziţiei floristice și structurii care este uneori ruderalizată prin folosinţa neraţională.
Fauna este una diversă, având aspecte atât celei de stepă (mici rozătoare), cât și ale celei de pădure.
Fauna pădurilor era mult mai abundentă în trecut, când nu era așa mult vânată de om. În prezent, din cauza creșterii densităţii populaţiei și a reducerii suprafeţei ocupată cu păduri, fauna este mult stânjenită în înmulţirea și răspândirea ei.
Dintre mamifere, erau mai comune: lupul (Canis lupus), vulpea (Vulpes vulpes), mistreţul (Sus scrofa), căprioara (Capreolus capreolus), iepurele (Lepus europaeus), veveriţa (Sciurus vulgaris), bursucul (Meles meles), jderul (Martes martes), dihorul (Putorius putorius), pisica sălbatică (Felis silvestris), diverși șoareci de pădure etc.
Fauna de stepă și silvostepă este mai săracă și mai puţin variată. Mamiferele sunt reprezentate îndeosebi prin rozătoare vătămătoare culturilor, ca: popândăul (Citellus citellus), hârciogul (Cricetus cricetus), căţelul pământului (Spalax sp.) și numeroși șoareci de câmp (Microtus arvalis). Aici mai pătrund mai rar și unele animale din zona de pădure, ca vulpea, lupul, viezurele (bursucul) și iepurele. Dintre păsările mari, mai specifice sunt prepeliţa (Coturnix coturnix), potârnichea (Perdixperdix), iar dintre păsările mici abundă ciocârlia de câmp (Alauda arvensis), fâsa de câmp (Anthuscampestris), presura (Emberiza aurea), sticletele (Carduelis carduelis), câneparul (Corduelis canabina), inăriţa (Corduelis flammea), cristeiul (Grex crex), răpitorul uliu alb (Circus macrourus), grauri (Sturnus vulgaris), prigorii (Meraps apiaster), vrăbii (Passer domesticus) și ciori (Corvus sp.).
Caracteristici geotehnice
Tectonica zonei
Din schiţa tectonică a vorlandului carpatic din Moldova (după Săndulescu și Visarion, 1981) zona de interes este stabilă și nu produce fenomene geologice care să influenţeze activitatea antropică, studiile geologice evidenţiind ușoare ridicări ale scoarţei. Zona prezintă o structură monoclinală tipic de platformă.
Încadrarea seismică
Din punct de vedere seismic, teritoriul studiat se află în zona de influenţă a cutremurelor de tip moldavic cu hipocentrul în zona Vrancea, la adâncimi de 90 ÷ 150 km.
Conform STAS 11100/1 - 77 corelat cu normativul P 100/07, zona studiată se încadrează în zona seismică B, caracterizată prin:
- acceleraţia terenului ag = 0,24 g
- Tc perioadă de colţ = 0,7sec
- Msk grad de seismicitate asimilat = VIII
Adâncimea de îngheţ
Având în vedere prevederile din STAS 6054/05, adâncimea de îngheţ maximă din zonă este de 1,0 m de la cota terenului natural.
Caracterizarea și identificarea pământurilor care alcătuiesc terenurile de fundare
a) terenuri normale
b) terenuri dificile
a) Terenurile normale de fundare
Aceste terenuri conţin nisipuri prăfoase, îndesate, cu stratificaţie orizontală, nisipuri argiloase și prafuri nisipoase cu stratificaţie orizontală, nisipuri argiloase, prafuri nisipoase - argiloase și argile în condiţiile unei stratificaţii uniforme și orizontale, prezente pe platou și în zona de șes în stratificaţie orizontală.
b) Terenurile dificile de fundare
În această grupă sunt incluse pământurile sensibile la umezire (P.S.U.) reprezentate prin argile prăfoase loessoide, prafuri argiloase loessoide și, mai ales pe versanţi, prafuri nisipoase loessoide, și pământurile cu umflări și contracţii mari (P.U.C.M.), în care sunt incluse argilele contractile.
- Terenurile cu pământuri sensibile la umezire (P.S.U.). În marea majoritate a cazurilor, sunt alcătuite din argile prăfoase și prafuri argiloase loessoide grupa A (tasarea suplimentară la umezire la sarcina 300 KPa 2
